Cum se fac legaturile in doze
Dozele sunt locurile in care circuitele electrice au puncte de ramificatie, sau asa zisele noduri.
Una din legile lui Kirchhoff se refera la conservarea sarcinii in nod, adica suma curentilor care intra in nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. Sau altfel spus, suma curenţilor in nod este nulă,egala cu zero. Se considera nod o legatura care are cel putin trei conductoare.
Dozele pot fi montate şi doar pentru innadirea conductoarelor, pe trasee care depasesc 15m, sau au mai mult de doua coturi. Având in vedere legea de mai sus si normativul I7 care impune sectiunea minima pe circuitul de prize sa fie de 2,5mmp, constatam ca dimensionarea instalatiei se face pentru conductorul care intra in nod, iar cele care ies din nod sunt supradimensionate. La o distributie in cerc acest conductor de intrare in nod) poate fi de sectiune mai mare.
Însa trebuie facuta o analiza economica mai amanuntita a puterii instalate pe circuit, a consumului si a coeficientului de cerere. Sau se alege un circut separat pe fiecare consumator mare sau grup de consumatori.
Contactele prin rasucire se preteaza pentru conductoarele ,,pline’’ care, in productia românească se numeau FY- cele de cupru, iar AFY-cele de aluminiu.
Pentru realizarea contactelor prin răsucire, conductoarele care trebuie unite mai intâi se taie la lungimea potrivita, pentru a se aseza bine in doza, in asa fel incat spatiul dozei sa fie optim folosit. Se incepe cu conductoarele de pământare (daca exista) care se pozeaza pe fundul dozei. Apoi se pozeaza conductoarele de nul. În final, in stratul de deasupra, spre capacul dozei se pozeaza conductoarele care au pe ele faze(le).
Acestea sunt active si se incălzesc mai mult decât restul de legaturi si in acest fel se face racirea mai bine daca sunt suprasolicitate. Conductoarele se dezizolează la capete pe o distanţă de 4-5 cm si se aseaza laolalta. Pentru ca rasucirea sa se faca doar pe distanţa dezizolata a conductoarelor, se prinde apoi in partea de jos a părţii dezizolate cu un cleste cu vârf semirotund (spiţ) sau cu un cleste lat, iar cu clestele patent se prinde de celalalt capat si se rasuceste pina când rasucirea este uniorma si frumoasa.
In acest fel se realizeaza o stringere buna a conductoarelor din nod. Fiecare capat de conductor nu trebuie sa fie mai mic decit lungimea legaturii, pentru a nu se micsora suprafata sa de contact. Apoi se reteaza (drept, perpendicular pe directia manunchiului de fire) pentru a se indrepta capetele care ramân departate si care pot perfora banda izolatoare.
Pentru prevenirea desfacerii conductoarelor, de la o treime de capat se indoaie. Apoi se face izolarea legaturii pornind de pe partea cu izolatie a conductoarelor, se-nfasoara pâna la vârful legaturii pâna când o depaseste cu aproape o latime de banda de izolat .
Banda izolatoare se lipeste si se indoaie banda peste vârful legaturii si se continua infasurarea pina se ajunge la locul de unde s-a inceput izolarea.
In acest fel la vârful legaturii este izolatia intarita.
Au fost cazuri când in instalaţiile vechi, in care dozele erau metalice si izolatia deteriorata, iar banda de izolat era textila si impregnata cu bitum (de tip vechi), cu timpul aceasta izolare şi-a pierdut calitatile dielectrice prin imbatrinire. Aceasta a dus la punerea sub tensiune a dozei metalice si peretele curenta sau facea scurt si ardea siguranta din tablou. Tot datorita deteriorarii izolatiei prin atingerea in doza a legaturilor intre ele, putea sa apara faza in loc de nul la consumatori monofazati la distributie trifazica.
Realizarea unui contact mai bun intre conductoare la legaturile rasucite se obţine prin cositorirea prin cufundare intro ,,cană’’ special construită. Daca se cositoresc, atunci legaturile nu se mai indoaie pentru ca o ulterioara eventuala desfacere a legaturii sa se faca mai usor pentru reparaţii sau adaugare de noi cicuite.
Aceasta cositorire elimina aparitia oxidului de cupru mai ales daca doza este in mediu cu umezeala marita permanent sau accidental. Oxidul de cupru inrautaţeste contactul electric pentru ca se comporta ca o dioda, micsorând valoarea tesiunii in aval de nod. Cositorirea se face si la conductoarele multifilare.
Legaturile conductoarele multifilare (liţate) se pot realiza prin rasucire si apoi cositorire. Dezizolarea acestora trebuie facuta cu multa atenţie, pentru ca daca cutitul este mai ascutit, exista posibilitatea ca la nivelul izolatiei sa poate fi retezate din firele care alcatuiesc conductorul multifilar(liţele) si in acest fel se micşorează sectiunea utila a conductorului.
Daca se folosesc dispozitive speciale de dezizolat aceasta posibilitate este inlaturata.
Daca nu se foloseste aceasta metoda, după ce au fost rasucite, se pot pune una sau doua capete terminale si se sertizeaza peste legatura rasucită.
O alta varianta (metoda) de conexiune a conductoarelor multifilare este montarea de capete terminale pe fiecare capat (sau pe câte doua-trei) si prinderea lor in riglete sau in conectori individuali, pentru fiecare legatura.
Unele doze de ramificaţie, mai ales cele aparente sunt prevazute cu asfel de riglete cu şuruburi. În legaturi, este important ca aluminiul si cuprul sa nu vina in contact direct pentru ca in timp, in prezenţa umezelii si a unui curent relativ mare, contactul electric se deterioreaza si creste rezistenţei electrice.
Crescând rezistenţa nodului, are loc o cadere de tensiune si prin efetul Joule-Lenz legatura se incalzeste tot mai mult, apare fenomenul ca la bulgarele rostogolit. Aceasta incalzire duce la o inrautaţire mai mare a rezistentei , crescând incalzirea pina la deteriorarea nodului.
Aici, în condiţiile amintite are loc o migrare a materialului de pe conductorul de aluminiu si depunerea lui in stare poroasa pe conductorul de cupru. Daca nu exista (din cauza spaţiului în doză) posibilitatea montarii unor conectori, atunci se recomanda cositorirea conductorului de cupru.
O alta modalitate de realizare a legaturilor sunt asa numitele wirenuts, conectori electrici aplicabili prin infiletare. Acestea sunt un fel de piuliţe de alama, infundate intr-o parte, cu filet conic, izolate, care se insurubeaza pe capetele conductoarele FY sau AFY, după ce in prealabil au fost dezizolate pe lungimea de 10-15mm. Unele din acestea au niste aripioare care ajuta la infiletarea pe capetele firelor. Altele nu au aripioare ci numai niste nervuri. Exteriorul este facut pe diferite culori in functie de numarul de fire. Daca se alege in mod corespunzător si cu atentie deosebita tipul lor in functie de locul unde se folosesc, acestia nu pun probleme in exploatare. Au o productivitate mare, iar daca se pune o bobiţa de vaselina (eventual neutra) pot proteja conductorul dezizolat de umiditatea din atmosfera si insurubarea se face mai usor.
In final conductorii ajung sa fie rasuciţi.
O alta modalitate de realizare a legaturilor in doze este folosirea clemelor rapide sau mosetti. Acestea au in principiu o lamela elastica Pentru fiecare conductor (in principiu) sub care sunt prinse conductoarele, care ramin captive: lamela elastica are o muchie care nu da voie retragerea conductorului.
Demontarea conectorului si scoaterea conductorului pe care am facut o de proba si de curiozitate, arata ca lamela este deformabila si ca in lipsa conductorului, lamela nu revine la pozitia initiala in care atinge corpul de baza. Pentru fiecare conductor exista un orificiu princare se introduce capatul care se prinde.
In principiu au productivitate, DAR la curenti mari exista posibilitatea ca sa nu faca fata datorita sectiunii mici si a presiunii de contact. Corpul de plastic poate fi transparent si se poate verifica modul cum au fost prinsi conductorii.
In mediu umed permite patrunderea umezelii si aparitia oxidului pe conductor. Daca trebuie umblat in doza, e posibil ca lamela elastica sa se miste pe capatul conductorului, ajungând pe portiunea cu oxid si sa nu mai faca contact electric.
Eu nu sunt adeptul folosirii lor in circuite cu curenti mai mari.
O alta modalitate de conexiune in doze, este innadirea conductorilor electrici atunci când acestia o necesita. Acesti conectori sunt tubulari, o lungime totala de 25mm, sunt izolati cu un material plastic deformabil care nu se deterioareaza la sertizare. Este asemanator cu cel folsit la izolatia papucilor electrici, este de doua culori rosie-pentru sectiunea de 1,5mmp si albastra-pentru sectiunea de 2,5mmp.
Am folosit la innadirea firelor in doze, la cupru cu aluminiu, si la firele de INTENC (aluminiu) cu cupru in dozele de aparat. Acestea, datorita rigiditatii lor, si a manevrarilor repetate, datorita imbătranirii si rigidizarii izolaţiei se rup la intrarea in doza de aparat.
Doza de aparat, de priza sau de intrerupător are un diametru de 61-63 mm(cele de plastic). Cele vechi de metal ai un diametru mai mare.